Iata ca au trecut 6 luni si…deja. Cliseu:repede trece timpul asta 🙂
Nici nu stiu cand au trecut, dar sincer imi e dor de perioada sarcinii. Multa lume imi spunea atunci ca o sa duc dorul acelor luni…nu am crezut un cuvant pana acum. Acum o iubesc de nu mai pot pe pic, dar uneori nu vreau decat o inghetata si un film bun…dar nu se mai poate. Seara nu mai am energie decat pentru baita, o harjoneala si atat. Zilele parca sunt din ce in ce mai grele, parca pe zi ce trece am nevoie de si mai multa rabdare. Micuta este un copil cuminte, nu am de ce sa ma plang, nu am avut probleme cu ea, este un inger, dar necesita toata atentia noastra. Cum dispar eu sau tasu’ din raza ei vizuala, cum incepe sa planga. Nu putem sa facem nimic pentru noi. Eu inca sunt ok, ca ma trezesc la 6 dimineata si mai fac una alta…dar Ovi, el se culca la 4 dimineata si se trezeste cu scanceli pe la 8-9.
Dar ne adunam imediat cum ne zambeste 🙂 Ne scuturam de tot si ne zambetes inima alaturi de ea.
Asteptam cu nerabdare sa vorbeasca si sa ne puna intrebari 🙂
babyM 